Muzeul etnografic al Transilvaniei

Descriere
Muzeul Etnografic al Transilvaniei este primul muzeu etnografic din România. A fost constituit în anul 1922 și a început să funcționeze, oficial, din 1 ianuarie 1923. Este primul muzeu românesc înființat pe baza unui program științific, la a cărui alcătuire au contribuit mari specialiști ai epocii.
Inițiativa înființării Muzeului Etnografic a aparținut Consiliului Dirigent al Transilvaniei care, prin inspectorul general al muzeelor, Coriolan Petranu, a făcut primele demersuri în acest sens.
După dizolvarea Consiliului Dirigent, proiectul organizării muzeului a fost dus la bun sfârșit de Fundația Culturală „Principele Carol”. La 1 mai 1922, Fundația a constituit o comisie însărcinată cu organizarea muzeului, din care făceau parte ilustre personalități ale epocii: Sextil Pușcariu, George Vâlsan, Alexandru Lapedatu, George Oprescu și Romulus Vuia, acesta din urmă devenind primul director al instituției (1923-1948).
Primele campanii de cercetare, realizate în anii 1922-1923, au fost finalizate prin achiziționarea unui număr 1230 de obiecte și prin realizarea a 160 fotografii. Aceste materiale etnografice au constituit suportul primei expoziții etnografice permanente, deschise în primăvara anului 1923.
Până în anul 1925, muzeul a funcționat, provizoriu, în clădirea fostului Muzeu de Arte și Meserii de strada George Barițiu. Cel dintâi sediu permanent al muzeului s-a aflat în Piața Mihai Viteazul, într-o clădire care adăpostise în trecut, printre altele, Muzeul de Relicve. Aici a fost inaugurată, la 17 iunie 1928, o expoziție permanentă de excepție, organizată pe următoarele sectoare tematice: culesul din natură, vânătoarea, pescuitul, agricultura, creșterea animalelor, industria casnică textilă, cojocăritul, olăritul, mobilier, elemente de construcție, bucătăria, portul popular, cusăturile și țesăturile, cartografie etnografică.
Între 1935 și 1957, cu o întrerupere în anii 1940-1945, muzeul a funcționat în clădirea Cazino din Parcul public al orașului. Aici a fost inaugurată oficial, la 17 iulie 1937, în prezența Regelui Carol al II-lea, cea de a treia expoziție permanentă, cuprinzând aceleași sectoare tematice prezentate în expoziția din 1928.
Între 1940 și 1945 muzeul s-a aflat în refugiu la Sibiu. Aici, la inițiativa lui Romulus Vuia, au fost puse bazele unui nou muzeu etnografic în aer liber. După revenirea Muzeului Etnografic al Transilvaniei la Cluj, în iulie 1945, Sibiului i-a rămas moștenire acest nucleu expozițional care s-a dezvoltat, în timp, până la actualul Muzeu al Civilizației Tradiționale.
În anul 1957, Muzeului Etnografic la Transilvaniei i-a fost atribuit actualul său sediu, clădirea istorică „Reduta” de pe strada Memorandumului nr. 21, iar începând cu anul 1958 au început lucrările de restaurare a clădirii. Muzeul funcționează în această clădire până astăzi, transformându-se astfel într-unul dintre cele mai importante repere de pe harta culturală a României.


Această platformă folosește modulele cookie proprii și terțe pentru a vă face folosirea mai plăcută și pentru a îmbunătăți serviciile oferite și pentru a analiza căutările efectuate pe această platformă. Dacă continuați să căutați, ar trebui să acceptați utilizarea acestuia.    Pentru mai multe informații sau pentru a vedea cum se schimbă setările, consultați pagina noastră Politica de confidentialitate.

see options