Palatul Culturii

Descriere
Ideea edificării unei case de cultură în Tîrgu Mureş a apărut în anul 1907. Primarul oraşului, dr. Bernády György (1864-1938), o personalitate erudită şi ambiţioasă care a susţinut permanent construirea clădirii, a convins Consiliul
Oraşului să aprobe acest proiect.
În anul 1909 se finalizează şi cumpărarea terenului adiacent parcelelor deja deţinute de oraş, astfel încât se elaborează şi primele proiecte de execuţie de către cei doi arhitecţi din Budapesta, Komor Marcell şi Jakab Dezső, însărcinaţi cu proiectarea lucrării. Aceştia se asociaseră anterior pentru proiectarea unor clădiri în Transilvania, răspândind astfel stilul secession maghiar în tot Bazinul Carpatic. Prima clădire proiectată în Tîrgu Mureş de către cei doi a fost Primăria oraşului, construită între 1907-1908. Clădirea, actualmente sediul Consiliului Judeţean Mureş şi al Prefecturii, va fi reprodusă şi în Serbia, pentru sediul Primăriei din Subotica, având ca element distinctiv turnul clopotniţei – inspirat din arhitectura Palatului Public din Siena.
Elementele tradiţionale şi motivele populare ale regiunii sunt armonizate cu stilul secession, această uniune reflectându-se şi în clădirea Palatului Culturii. Iniţial prevăzut a fi construit pe două niveluri, edificiul primeşte un al treilea etaj, la insistenţele aceluiaşi neobosit primar, dr. Bernády György, care identifică necesitatea adăugării de spaţii pentru şcoala de muzică şi pinacotecă – decizie benefică aşa cum a arătat viitorul Conservatorului şi al Filarmonicii – găzduite de Palat.
Costurile au depăşit cu 100% estimările iniţiale, datorită ridicării unui etaj suplimentar pentru găzduirea Conservatorului şi a Şcolii de arte plastice. Presa locală a caracterizat sarcastic evoluţia urbei şi construcţia clădirii: „Oraşul cu gusturi berlineze care îmbracă costum parizian, poartă coafură londoneză, iar pantofi tocmai din Amsterdam”. Valoarea finală achitată constructorilor şi celor care au finisat interioarele este de 2.500.000 coroane aur, fapt care a dus la creşterea impozitelor locale cu 200%, în străduinţa de a acoperi împrumuturile şi dobânzile creditelor contractate în acest scop. Toate aceste eforturi considerabile l-au făcut, în anul 1926, pe primarul Bernády György să ridice mâinile către cer, mulţumind Atotputernicului că a ajuns să trăiască această mare şi unică zi a vieţii sale, ziua în care a fost achitată prin foaie de vărsământ şi ultima rată către băncile care creditaseră lucrările! Tot el s-a împotrivit categoric ca Palatul Culturii să treacă la Fundaţia Culturală Regală a Regelui Carol al II-lea, deoarece „este un bun de patrimoniu al locuitorilor oraşului”.


Această platformă folosește modulele cookie proprii și terțe pentru a vă face folosirea mai plăcută și pentru a îmbunătăți serviciile oferite și pentru a analiza căutările efectuate pe această platformă. Dacă continuați să căutați, ar trebui să acceptați utilizarea acestuia.    Pentru mai multe informații sau pentru a vedea cum se schimbă setările, consultați pagina noastră Politica de confidentialitate.

see options